miercuri, 30 noiembrie 2011

Bicicleta a intrat in concediu

Niciun comentariu:

Gata, a venit toamna, sau iarna…Cert e ca relatia mea de durata cu Simplonul a intrat intr-o perioada moarta…Am dus-o la tara spre usurarea balconului meu.

M-au determinat mai multe lucruri:

- joi pe 17.11 mi-am luat o cazatura pe gheata, in parc, chiar pe pista de bicilete. Nu am vazut ca e gheata, am pus frana sa iau stanga si mi-a fugit spatele. Am fugit si eu de pe bicla, noroc cu casca.

- luni pe 21.11 am murit de frig pe drumul spre serviciu, si literalmente nu imi venea sa plec de la serviciu de frica sa nu mor din nou de frig pe drumul de intoarcere.

- marti 22.11 ca sa nu mai mor de frig m-am imbracat bine, asa ca am murit de cald. Mai grav era ca aratam ca ma simteam ca un robotel cu 2 perechi de pantaloni, tricou, polar, geaca, vesta reflectorizanta, bandana pe fata in care respiram -> mi se abureau ochelarii etc.

- marti  22.11 m-a nins.

Asta a fost punctul in care am zis gata…

-merg cu frica sa nu dau de gheata si sa ma fac sanie pe carosabil…

- merg cu frica pentru ca nu am lumina in fata si imi dau seama ca nu sunt suficient de bine semnalizata, oricat de constiincios as purta vesta reflectorizanta

- mor de cald sau mor de frig (una din doua).

- cat de curand o sa urmeze partea de udatura si noroiala si o sa devina din bicileta purcel si eu odata cu ea cand tot praful inmuiat de pe asfalt o sa sara pe mine.


Asa ca revin pieton. Asta nu e treaba rea caci mai ascult una alta la telefon (am descoperit ca telefonul meu e chiar smart si e fun sa asculti radio, plus ca ma tine bateria foarte bine in continuare) sau citesc si chiar progresez la cartea 5-a a lui Martin.

Ramane de vazut ce fac cu conditia fizica. Pentru asta mi-am facut cont pe myasics si cica mi-am facut un program de alergat…Naiba stie daca o sa ma tin de el. Inceputul nu e imposibil, e sub ceea ce alerg eu acum dar mi se pare ca progreseaza cu o viteza incredibila si am dubii ca e ceva fezabil. Printre asta as putea sa mai fac multe legate de conditia mea fizica dar uneori este atat de placut sa stai si sa nu faci nimic... acum la treaba asta ma mai inspira si blogurile lui Suca-din tara oamenilor care nu fac nimic...Ei pe naiba nu fac nimic, stau si visez la concediul de schi din ianuarie . Have fun in the sun reloaded (a 3-a oara consecutiv)

Read More

vineri, 25 noiembrie 2011

Despre carti acoperite de praf

3 comentarii:

Prin vara, inainte de concediu m-am apucat sa fac o ordine sumara prin "boarfele" stranse d 5-6 ani. N-am reusit decat la suprafata. Dupa concediu am revenit cu mai mult chef de munca exersat zilnic la facut coburi si aranjat chestii in cort si am avut mai mult succes.

Astfel am strans din biblioteca de la Bucuresti si de la tara o multime de carti (de la carti comuniste, la carti de inginerie, manuale scolare, carti pentru copii care nu m-au pasionat etc). Vreo 200 de titluri. M-am spetit si sa le centralizez frumos in tabel cu titlu, autor, editura si an. 

Si apoi am incercat sa scap de ele...asta e cel mai greu task, de departe.

Prima si cea mai simpla varianta-un anticariat care sa vina sa le ia pe toate. Primele doua la care am sunat nu au vrut niciuna. Urmatorul care oferea printre servicii “lichidez biblioteci” a luat 15.

Bun deci nu am progresat prea mult. Apoi m-am gandit sa le donez...caut pe net si gasesc cateva programe:

-Orasul citeste-nu mai functioneaza, m-au directionat catre:

-Book.blog-de la astia nu am raspuns nici pana acum

-cartipentruorfani-am scris mail nu am primit niciun raspuns. Am sunat, oamenii erau incantati, am trimis mail, niciun raspuns, am sunat din nou, inca astept raspuns.

-am trimis mail la persoana care se ocupa de biblioteca din Politehnica (pentru cartile de inginerie)-niciun raspuns

In ciuda aparentelor (Radu are dreptate): nu mai vrea nimeni carti vechi (problema e ca printre carti sunt si manuale scolare recente (1999-2002) pe care nimeni nu le vrea, desi arata foarte bine si s-ar putea invata dupa ele bine-mersi. Sau poate nu stiu eu unde sa caut...

Problema e ca eu chiar sunt incapatanata si nu as vrea sa ajunga la copacul de hartie...Dar si rabdarea mea are o limita plus ca stivele de carti in camera au inceput sa ma agaseze la culme...

So, are cineva solutii rapide la “problema mea” (care nici macar nu e o problema, e un pitic pe creier)?

Read More

miercuri, 23 noiembrie 2011

3 motive pentru a calatori cat esti tanar

Un comentariu:

Am gasit pe facebook, postat de EM, un articol foarte dragut pe aceasta tema, cu care chiar am fost pe aceeasi lungime de unda.

In postul de mai jos nu vreau decat sa spicuiesc cateva idei si apoi sa le adaug la final pe ale mele:


Axioma: Cea mai mare parte a oamenilor care au asteptat sa calatoreasca (in jurul lumii), nu au facut-o pana la urma deloc. Asta pentru ca a intervenit o expresie foarte periculoasa: Da, dar daca... (imi pierd slujba, ma paraseste prietentul etc).


Tanar fiind, nu trebuie sa pierzi din vedere faptul ca viata nu o sa se reduca in permanenta doar la propria ta persoana. In timpul tineretii, conceptiile inca sunt in curs de formare, si exact atunci trebuie sa investesti in tine si sa le oferi (conceptiilor) sansa sa se dezvolte, iar tu, implicit, sa cresti/sa evoluezi.

Autorul identifica 3 motive pentru a calatori cat timp esti tanar :

a) Calatorind inveti sa traiesti aventura.

Comparati:

A calatori vs A astepta momentul prielnic
Sa mergi pe bicla pe podul Golden Gate  vs Sa dai inapoi 
Sa apari la televiziunea italiana vs Sa iti fie frica
Sa vizitezi ruinele incase vs Sa inventezi scuze
Sa inveti spaniola din doar 3 luni.  vs  Sa nu vrei sa iti asumi niciun risc
Sa faci turul Europei cu trenul vs Sa astepti

b) Calatorind inveti ce inseamna compasiunea
Calatorile te vor transforma intr-o cu totul alta persoana. Te vor pune in situatii mai complicate decat iti poti imagina pe care va trebui sa le rezolvi si vei descoperi in tine resurse neasteptate. Daca mergi in Asia de SE inca vei mai intalni vanzari de scalvi, in Europa vei vedea marturii ale genocidelor si persecutiilor religioase etc. Inima o sa ti se franga. Vei incepe sa intelegi ca lumea este in acelasi timp un loc mic si unul mare. Vei invata ce inseamna respectul pentru durerea si suferinta pe care o indura aproape jumatate din populatia lumii, zilnic. Vei invata sa iti pese

c) Calatorind iti vei imbogati cultura
Nimic nu se compara cu a merge de-a lungul Coloseumului, sau sa vezi live picturile lui Michelangelo. Aceste lucruri se experimenteaza si nu se invata oricate carti de cultura generala citesti



Pana la urma, citind articolul pana la capat ajungi sa il perecepi cat se poate de clar ca pe o invitatie vie la calatorie. Fie ca plecand din Romania, mergi spre Vest si vezi cum se traieste civilizat si organizat, fie ca mergi spre est si vezi cunosti culturi total diferite de cultura medie europeana, oricum vei avea de castigat.

Intr-o calatorie scurta, conteaza foarte mult documentatia si facilitatile turistice ale tarii respective.

Intr-o calatorie lunga, conteaza spiritul tau aventuros, de descoperitor, micul Columb ascuns in tine, conteaza disponibiltatea ta de a comunica cu oamenii si de a te deschide experientelor. Limba in egala masura are o mare importanta, pentru ca a rupe cateva cuvinte intr-o limba, iti deschide cu usurinta porti pe care altfel le-ai considera inchise...Se poate povesti oricat despre calatorie,dar vor ramane de fiecare data cuvinte scrise pe foaie si ele nu vor rezona decat cu cei care au fost deja implicati trup si suflet intr-o calatorie...Pentru a intelege, trebuie sa plecati la drum, frica e ceva normal dar ea va pieri dupa primele zile cand veti constata ca nimeni nu va mananca pe drum, ca oamenii sunt de fapt buni si primitori (in marea lor majoritate), ca timpul le rezolva in favoarea voastra.

O astfel de calatorie a fost concediul nostru de anul acesta, care a fost o experienta completa, pe care ne dorim sa o repetam vara de vara. O alta destinatie, poate o alta forma dar necunoscutul ne cheama si nu ne sperie.

Si ca sa inchei cu o alta fraza din articolul amintit:

"Nu o sa fi tot timpul tanar. Si viata nu o sa fi tot timpul doar "despre tine". Deci calatoreste...
Read More

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Balet

Niciun comentariu:


Este fascinant de la minutul 2.40.
Read More

miercuri, 16 noiembrie 2011

Cum te simti cand nu mai esti tanar…

Niciun comentariu:

Relax, acesta nu este un post despre mine, si despre imbatranirea mea de care ma acuza unii sau altii-maturizare (cum imi place mie sa o numesc). Este un post mai repede despre oamenii cu adevarat batrani dar care nu pot uita tineretea. Este vorba de oamenii care o viata intreaga au fost trup si suflet pentru o cauza, care s-au sculat o viata intreaga la ora 5 dimineata, care au muncit pentru un rost propriu sau al celor din jur, care au avut putine bucurii si acestea foarte diferite de bucuriile noastre, din ziua de azi. Sunt oameni pe care aparent nu ii mai intelegem, ei cei vesnic activi si acum condamnati la un repaus. Insa pe langa repaus, cred ca frica cea mai mare  pe care o ai dupa o viata de munca, dupa o viata inchinata sotului, familiei, nepotilor este ca acestia sa nu mai aiba nevoie de tine. Este ca si cum, din omul puternic care ai fost, te transformi in omul care are nevoie de ajutor.
Asta nu se intampla pe loc, nu e ca un accident care te lasa invalid, e ceva progresiv, dar care se acumuleaza si care la un moment dat te “loveste”. Este adus probabil de zilele acelea lungi de iarna cand esti inchis in casa si iti depeni amintirile intr-o cana de ceai. Nu e nici ca si cum ai putea lua viata de la capat, cum s-ar intampla dupa un accident, viata de la o varsta incolo nu o mai poti lua de la capat...Ea se duce pur si simplu. Vezi cum firul se subtiiaza si chiar si ingropat in mormane de medicamente stii ca o sa se rupa.
Privesti cu teama, nu cu teama de moarte, ci cu teama de a nu ramane singur, cu teama ca pe drumul pana acolo sa nu fii singur. Ironia batranetii aceasta este. Dupa ce o viata intreaga ai fost activ si implicat, ramai deodata singur. Si ai impresia ca vei fi uitat, ca tot ce ai facut pentru cei din jur va fi innecat de timpul prea scurt pe care il au cei dragi pentru tine. Ca nu iti va mai deschide nimeni usa sau poarta, iar in rarele momente cand o vor face vor fi in graba. Ca nu vei avea niciodata timpul sa ajungi la acea intimitate si sa iti deschizi sufletul, sa vorbesti despre ceea ce te framanta.
Se spune ca venim pe lume singuri si plecam tot singuri. Cred ca asta e partial adevarat...venim pe lume singuri insa drumul e oarecum protejat de cea care ne va da viata. Suntem un odor si sunt tratati ca atare. Doar pasim in lume singuri, eventual motivati de un “sut in fund”. Din cauza asta poate ne dorim instinctiv, batrani fiind (in fond se zice ca atunci cand imbatranim, redevenim copii) pe cineva aproape pe ultima parte a drumului nostru. E ca la maraton, cand iti foloseste atat de mult sustinerea unei persoane dragi pe ultimul kilometru.
In teorie ar trebui sa existe multi oameni care sa isi traiasca batranetile in sanul unei familii iubitoare. Dar intr-un fel am uitat sa mai fim familiile acelea mari si iubitoare din amintirile bunicilor nostri. Chiar si intr-o familie mare, fiecare are programul lui. Toti ajung acasa  obositi, iar ca remediu, tinerii se arunca la calculator, iar batranii se infunda in pat si in televizor...Doua inventii care ne dau iluzia intaririi relatiilor sociale si umane, dar care in relitate ne invrajbesc si ne departeaza unii de altii...
In realitate, familiile s-au destramat, au plecat fiecare la casele lor, in cele 4 zari ale lumii si batranii au ramas legati de batatura lor si de obisnuintele lor, si nu doresc sa se desprinda prea usor de ele...

Ok, clar astea sunt numai presupuneri, dar ramane de netagaduit ca societatea s-a schimbat si batranii nostri sunt mai singuri acum decat erau in urma cu 50  de ani si ceea ce citesc in vorbele, gesturile si atitudinile lor este un sentiment de infrangere si unica dorinta de “nu ma uita”.
Read More

marți, 15 noiembrie 2011

Ora de Business

Niciun comentariu:

Asa cum am recunoscut intr-un post anterior, eu sunt un monument de dezinformare... Nu ma uit la televizor, nu citesc presa, nu ascult radioul decat ocazional (in drum spre/de la munte) si atunci prefer un post cu multa muzica, nici macar nu merg cu metroul. Astfel ca poate sa fie razboi in China ca eu tot nu aflu prea usor...Acum de cand a intrat fratele meu la facultate si nu la Poli ca sa imi deseneze integrale prin casa, am ceva mai multe sanse de a ma informa, caci mai prind si eu cate o frantura de discutie.

In plus mi-a recomandat Andrei o emisiune, care chiar imi place, pe care o poti vedea si pe net (pentru cei ca mine care nu au televizor) si pe care v-o pot si eu recomanda la randul meu:
Read More

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Mirifica Romanie in alb si negru

Niciun comentariu:
Read More

vineri, 11 noiembrie 2011

Si totusi exista speranta..

Niciun comentariu:

Un filmulet de la EM despre cum si-au construit olandezii pistele de biciclete

Read More

marți, 8 noiembrie 2011

Dedicatie

2 comentarii:
Un videoclip fain, pe care cu o doza de egocentrism mi-l dedic singura....

Read More

duminică, 6 noiembrie 2011

Sa plec, sa nu plec, sa plec, sa nu plec…sa plec!

Un comentariu:

De fiecare data cand din diverse chestii sentimentale precum familie si prieteni se strecoara o urma de indoiala in hotararea de a pleca in tari mai civilizate, primesc repede o palma sau un dus cu apa rece ca sa ma trezesc...ultimul a fost ieri.

1. Statul incearca sa sustina categoriile cu venituri mici (printre care si pensionarii), si pe perioada ienii ofera subventii pentru caldura. O initiativa laudabila veche de cativa ani. Astfel in fiecare an, administratorul ii aducea buncii mele un formular cat o declaratie de avere, pe care apoi il completam, administatorul strangea toate formularele din bloc, dadea cu sumbsemnatul si stampila, si mergea pe toate sa le depuna (doar si de asta ii platim salariul-pentru toate aspectele administrative).
Anul asta e insa mai cu mot! 

Administratorii nu mai au voie sa mai depuna declaratiile locatarilor si astfel persoanele in cauza trebuie sa depuna declaratiile personal.

Pentru sectorul 3 pe undeva prin spate pe la Piata Minis.

Pentru sectorul 3, luni pe 31 octombrie coada PENTRU A DEPUNE O HARTIE NENOROCITA a fost de 6 ore (de la 9 la 15). Teoretic la coada asta cine poate sa stea...ori pensionarii aceia nenorociti si bolnavi care se injosesc pentru un ajutor acordat de stat, ori vreo ruda care numai bine isi pierde o zi de concediu...

PS: aceasta procedura se poate urgenta daca lasi formularul la paznic, insotit de 10 lei...paznicul intra automat cu formularul in fata, pe usa si tu ai scapat de belea...

Apoi ce se intampla cu SPAGA ta, pai se imparte frateste si mai castiga si functionarii publici un ban de o ciocolata la copii.

2. Joi a fost una din acele putine zile in care am mers cu metroul...mergand cu metroul aglomerat nu ai unde sa iti deschizi si tu o carte sa citesti, dar poti sa citesti un articol dintr-un ziar, altul din alt ziar etc...Intr-unul dintre ziare am dat peste un articol cu un titlu apocaliptic, ceva legat de sananate, faliment si alte cele...Si atunci iar stau si ma intreb ca proasta..De ce sa raman frate aici, sa platesc un impozit prohibitiv pentru CAS si apoi cand ajung in spital (doamne fereste) sa trebuiasca sa imi cumpar pana si fesele de tifon???
Read More

vineri, 4 noiembrie 2011

Recensamant 2011

Niciun comentariu:

Anul asta statul nostru scump si drag a mai cheltuit o avere pe recensamantul populatiei. Ok, nu zic ca nu trebuie vazut cati ortodoci mai avem, cati rromi mai sunt, cati mai sunt plecati la munca in Italia si Spania etc, dar totul fiind dirijat de stat, a iesit asa cum va asteptati ceva cumplit de ineficient si haotic...cum frati-miu, proaspat student s-a bagat la ceva munca de teren pentru ceva venit in plus, am capatat o imagine mai clara si din culise a recensamantului.
http://www.ziarelive.ro/stiri/recensamant-2011-cat-castiga-un-recenzor.html

  1. Proasta informare a populatiei/promovare a evenimentului
Pot sa afirm cu mana pe inima ca daca nu era frati-miu implicat nici nu aflam de asta...Deci eu sunt un om atipic caci nu ma uit la televizor, nu citesc ziarele sau site-urile de stiri, nu merg cu metroul, ascult radioul doar in weekend in masina in drum spre munte. Dar inainte de inceperea nebuniei cu recenzarea populatiei nu a existat niciun afis pus in scara blocului, un pliant lasat in usa, ceva orice...
Cand recenzorii au primit materialele informative-au primit 40 de flyere de impartit la 108 apartamente (norma unei persoane). Deci ce era sa fac, sa le impart in 3 ca sa imi ajunga la fiecare apartament? Aceleasi flyere mici au aparut si la avizierul blocului, mai ca nu puteai sa le distingi cum trebuie. Bun, deci puteam oricand sa ma trezesc cu recenzorul la usa si eu sa nu il cred cu toata legitimatia de carton pe care o avea scrisa si ea de mana, si apoi sa ma trezesc cu politia pe motiv ca refuz sa fiu numarata/contabilizata.

  1. Nu stie stanga ce face dreapta
La inceputul recensamantului s-a anuntat cica la televizor de un nene (Vladimir Alexandrescu) de la Institutul National de Statistica, faptul ca populatia nu este obligata sa furnizeze CNP recenzorului. Asa ca unii au dat CNP, unii mai disperati si panicati nu l-au dat…Super, problema e ca apoi, a venit un alt nene mai tare decat primul nene care a infirmat spusele initiale, si acum populatia este obligata sa dea CNP-ul. Si acum sa vezi distractie, ar trebui ca recenzorul sa ia din nou toate apartamentele deja recenzate si sa solicite CNP-ul???

  1. Lipsa de eficienta, munca manuala si bani multi aruncati degeaba
Fiecare recenzor completa cel putin 1 formular per persoana, 1 pe familie si 1 pe locuinta. In medie pe apartamentele pe care le-a avut frati-miu avea de recenzat 3 persoane/locuinta, adica 5  formulare, adica  20 pg.
Dupa asta 2 zile stai si fa statistica, si numara manual ce ai recenzat, cate femei, cati barbati, cati propietari, cati chiriasi etc
Si atunci mintea mea in care a mai ramas o urma de matematica zice asa:
20 pg/apartament*108 apartamente=2160 pg care erau partial color...deci sa zicem un cost de imprimare/xeroxare de  50 bani per pagina 1080 lei cheltuiti doar pe hartii, fara sa mai punem la socoteala flyerele...
Hartiile astea or sa incapa pe mana unor alti negrii mititei care vor introduce datele intr-o baza de date... Chestie care o sa le ia luni bune si acei negrii mititei or sa trebuiasca sa fie platiti..
Nu era oare mai simplu sa pui in mana fiecarui recenzor (cei mai multi erau tineri, deci cu o zi de formare prindeau smecheria) o tableta, cu un soft adaptat, in care sa se bifeze toate aceste raspunsuri care ulterior sa se exporte intr-un excel de unde sa se emita automat rapoarte si sa se faca cu usurinta o groaza de statistici...Stiu, daca era asa, cei de la INS nu ar mai avea un os de ros...

In mod sigur insa faza cu tableta era mai ieftina, mai adaptata trendului eco pe care il promoveaza cu falsitate alesii nostri si mai “de viitor”.

4        Recensamantul online

Din aceeasi categorie a celor 7 minuni ale statului, va prezentam recensamantul online.
http://www.recensamantromania.ro/instrumentar/
O solutie pe care multi tineri (si nu numai) ar fi imbratisat-o, pentru ca e mai simplu sa dai 10 clikcuri pe un formular decat sa astepti recenzorul 10 zile, doar doar o sa vina...
Deci la un moment dat in mijlocul recensamantului s-a anuntat ca se poate si asa, dar procedura...ei bine te lasa fara grai.
a)      Deci recenzatul trebuia mai intai sa anunte la primarie sau la nu stiu ce organe de drept vrea sa fie recenzat online (asa s-a anuntat la televizor. Pe site insa scrie ca s-a recurs la aceasta solutie de URGENTA pentru ca anumite persoane nu au putut sa fie contactate de recenzori).
Deci remarcati ca este o solutie DE URGENTA, valabila doar pentru Bucuresti.
Auzisem un zvon la televizor ca daca procedura va functiona  (cum oare sa functioneze o procedura atat de proasta) se va extinde in  ULTIMELE 2 ZILE si la alte orase mai mari din tara
b)      Ulterior trebuia sa descarce de internet formularele
c)      Sa completeze manual formularele cu pix cu cerneala neagra sau albastra
d)     Sa le scaneze si sa le trimita pe email/sa le puna intr-un plic si sa le trimita prin posta/fax/sa de depuna personal la primaria de sector...

Si atunci stau eu si ma intreb, unde mai este partea online de aici (doar la faza ca fac un download?)

Oricum, recensamantul s-a terminat, rezultatele vin peste un an, banii s-au papat si viata merge mai departe.

Read More

Locuri de veci

Niciun comentariu:

Discutam in RT-ul de weekendul trecut de ceva locuri de veci…stiu ca e un subiect ciudat dar a vorbi despre moarte si despre locul in care ne vom petrece eternitatea (sau nu) nu ar trebui sa mai sperie pe nimeni…Sunt niste ganduri care deriva implicit din viata de weekend pe care o ducem, care implica ocazional si anumite riscuri (cam 6 luni pe an , adica vara la catarat, sau pe trasee nemarcate si iarna la schi). Sunt riscuri pe care ni le asumam toti cei care practicam alpinismul sau schiul de tura, pe care incercam sa le diminuam dar de care ramanem constienti. Era de cateva ori sa o mierlesc pe munte si toate aceste ganduri conduc la un moment dat la definirea unor preferinte privind ce va fi dupa...si mai ales unde va fi acel dupa...Habar nu am cum va fi dupa, nimeni nu stie, nimeni nu s-a intors...poate o sa ajung in Rai(daca Raiul exista si daca balanta inclina in favoarea lui si o sa ma plimb pe norisori mov), poate o sa ajung in iad daca celor de Sus nu o sa le placa petrecerile cu Pinguinii si cine stie ce alte momente egoiste sau absenta mea de la Biserica (cine stie ce criterii trebuie sa indeplinesti ca sa bati la poarta Raiului). Sau poate nu o sa fie nimic din credinta crestina si o sa ma reincarnez in vreo broasca hidoasa si voi avea ca nou habitat o balta mocirloasa...Pana una alta daca vreo urma de suflet va mai ramane in zona carnala, apoi imi doresc un loc frumos in care sa imi regasesc odihna...si mai jos, tocmai despre astfel de locuri vreau sa vorbesc...Pana acum exista un top 4. Locuri estetice, simple, calde, primitoare, glorioase, la comun sau in intimitate, fiecare este diferit in felul lui, fiecare este original si fiecare isi are povestea.

1. Mormintele si crucile din Cernei, din Dobraia si Prisacina. Cruci vechi dar solide, pe al caror lemn se poate citi trecerea timpului, anii, ploile, zapezile...stau in fata casei sau langa drum si pazesc o mica movila de pamant. Zona aceea m-a impresionat foarte mult prin solitudinea oamenilor ce traiesc acolo, izolarea lor ce i-ai facut sa gaseasca solutii simple si naturale. Imi place cum omul ramane in amintirea locurilor, a familiei, poate a celorlalti sateni care trec din cand in cand pe drum si mai trimit un gand bun celui plecat 

2. Crucea de pe Coama Lunga, din Moeciu...Probabil acolo nu este ingropat nimeni si este pusa acolo doar sa marcheze un loc si un eveniment nefericit-un trasnet. Cruci mai sunt multe pe munte insa aceasta imi place pentru ca are vedere. Nu viziune, ci vedere...Bucegii, Craiul inzapeziti, dealurile verzi, foioasele cuprinse de focul toamnei, potecile din vechime si zgomotele satului care se amesteca pana sus...

Satul la picioare
Moeciu toamana
3. Cimitirul descoperit pe o coama de deal la granita intre Austria si Italia. Un cimitir mic, cu o capela si mai mica,cu multa liniste, cu un unic drum, cu o pista de biciclete care urca pana acolo pentru a smulge parca un moment de respiro, iar pe o parte cu Dolomitii si pe cealalta cu dealurile verzi si casel cochete austriece (desi eram in Italia).

4. Si un loc nou se adauga weekendul asta-Cimitirul de la Tabla Butii. Are aproape toate ingredientele (mai putin vedere), dar e un loc extrem de estetic cu brazii mari, falnici si drepti ca niste soldati la raport care vegheaza linistea unor eroi. Cu morminte fara flori, simple dar trasate la linie, cu cruci de piatra, uneori anonime- “2 ostasi necunoscuti”, cu un trecut glorios acum cufundat in liniste. Cu oameni care inca vin sa incheie un gand, sa retraiasca o poveste.


Read More