joi, 30 decembrie 2010

Life time

Niciun comentariu:

Pentru unii ceasul bate ora inchiderii, pentru altii pe cea a deschiderii...In jurul meu o usa de inchide, o alta se deschide. Lucrul acesta se intampla in fiecare clipa dar nu ne gandim la un fapt atat de banal decat atunci cand ne intersectam cu el.

Si totusi in viata ni se deschid si inchid mult usi, in fiecare zi, dar doar o singura data avem de-a face cu o usa mare...metalica,de lemn masiv,de flori sau de gheata...nimeni nu stie exact cum arata de fapt. Multi nici nu au vazut-o...au vazut doar lumina-una alba puternica si artificiala la venire si alta galbena, blanda, calda si primitoare la plecare. Intre cele 2 lumini am fost noi. Inainte si dupa ele nu stim cine suntem...aer, pisica, floare, frunza, leopard de zapada, copil orfan, calugar budist-dupa imaginatie si credinta.

Totusi ca si pe munte drumul e tot ce conteaza...sa invatam de mici sa il facem cat mai frumos putem, ca sa plecam fericiti..
.
Read More

marți, 28 decembrie 2010

Ninsoare in parc

2 comentarii:

Cum ieri ningea atat de frumos prin Bucuresti si cum o lene enervanta nu m-a lasat sa ies la alergat (sau poate era frati-miu pe care l-am echipat pentru un revelion la Brasov si astfel am insirat in camera rucsacuri, colectia de surpapantaloni, pantaloni de schi si polare..am reinventat struto-camila si am plecat sa ma dau cu schiurile in parc. Nici nu mi-am mai luat focile si bine am facut caci desi zapada era suficienta, a fost mult prea cald si era plina de apa, astfel ca mai mult m-am spetit sa dau zapada jos de pe talpa schiurilor decat sa alunec...Partea buna era insa faptul ca pe schiuri am ajuns in locuri mai retrase care nu sunt in “circuitul pedestru” ca sa zic asa.


Am gasit astfel felinare drepte si galbene sub care am stat sa admir cum ninge:drept si cu spor. Am gasit ursuleti de zapada si statui tacute, adormite parca de alb, copaci dezgoliti de frunze, dar imbracati cu fulgi ori crengi de brad plecate la pamant. Cele mai faine erau insa aleile pustii de aici. Linii de banci tacute, strajuite de linii de copaci...iar sub zapada calcata sau nu se ascund alte linii, de dale, de creta de la ultimul sotron pe anul acesta etc.


Totusi de departe cel mai mult am stat intr-un parculet amenajat pentru copii intr-un ungher aproape inchis de copaci. Toate amenajarile stateau imobile, simtindu-se putin parasite sau poate odihnindu-se dupa un an intreg de folosire. Momentan copii le-au uitat caci vrajiti de zapada au scos saniile la plimbare si au inceput lucrul la ghetusuri, cazemate, oameni de zapada. Astfel eram singura in acest loc amortit, in aceasta insula a bucuriei si copilariei.Pasii mei erau primii care deranjau zapada de pe treptele ce urcau pe puntea corabiei, eu am sters cu pantalonii mei toboganul (cat mine de lung sau de scurt, depinde cum vreti sa priviti), iar cu manusile am manevrat carma rosie ca o floare.
Imi conduceam corabia prin oceanul de alb, printre copaci, pe alei, si nu ma vedea nimeni, nu ma deranja nimeni…Chiari mi parea ca descoperisem magia de a ma face nevazuta si am devenit un urmas mai mare a lui Harry Potter...Puteam sa imi fac si bagheta daca vroiam, dintr-o ramurica de acolo...ori o bagheta mare...cam cat un bat de schi.


Pana la urma, dupa ce mi-am udat manusile si nu prea mai aveam energie sa ma zbantui am plecat acasa...




Read More

vineri, 24 decembrie 2010

Craciun-cel mai drag colin

Niciun comentariu:

Mi se pare frustrant si trist ca in Ajun de Craciun, am cautat pe toate posturile de radio ceva colinde pe la ora 20.00 si am gasit doar pe Radio Cultural.

La fel de frustrant ca au venit cu colindul doar 2 grupulete de copii desi in anii copilariei nu mai pridideam ...

...O sa ramanem doar cu amintirea Craciunului cu nuci si covrigi si doar cu CD-urile cu colinde.

Read More

Drive safe for Christmas

2 comentarii:

De la Andrei:

Read More

joi, 23 decembrie 2010

Concert Tudor Gheorghe -23.12.2010-Degeaba

Niciun comentariu:


Stagiunea muzicala de iarna

Partea a II -a

Concertul lui Tudor Gheorghe a fost insa diametral opus fata de "Craciun Vienez". Adica mi-a depasit cu mult asteptarile.

Ma asteptam la un concert intunecat in genul “Cu Iisus in celula” in care sa ne plangem de mila ce am ajuns dupa '89 si in care sa se ironizeze actuala clasa politica...Nu ma prindeam unde intra in ecuatie si formatia rock si ma gandeam ca o sa fie asa..un moment pentru tineret/mai vesel intre o mare jale.

Dar nu a fost nici pe departe asa.

A fost cel mai bun concert al lui Tudor Gheorghe pe care l-am vazut pana acum si si-a jucat cartea magistral. Mai ales ca melodiile alese nu erau noi, mai fusesera cantate in alte concerte, erau inregistrate in albume. Deci trebuia totusi sa vina cu ceva nou. Si acest nou e de fapt ceva vechi-colaboararea cu Marius Hristescu  care s-a intrecut pe sine insusi si a facut o orchestratie minunata.

Spectacolul a fost plin de metafore in versuri si in muzica, a fost vesel si trist in acelasi timp, a vorbit despre speranta, despre generatii, despre vise.

S-au strans pe scena peste 70  de oameni (orchestra, cor, formatie rock), toti craioveni-ceea ce mi s-a parut foarte tare. Oamenii au inteles spectacolul si au rezonat la fiecare melodie sincer, spontan si cu caldura...

Poate ca inceputul a fost violent, cu un sonor mai puternic decat de obicei, dar a fost un mod eficient de a intra in atmosfera...in atmosfera acelor zile cand viata palpaia dar inimile ardeau. Atunci cand totul se intampla nu printre suntetele instrumentelor de percutie (foarte diversificate in acest spectacol si pe care s-a pus un accent deosebit si au fost clar scoase in prim plan) ci printre focurile de arma. Atunci cand nu se jeleau violoncelele ci oamenii ce isi pierdusera copii, frati, parinti. Atunci cand parca si cantecul inocent al copiilor a incetat. Nu stiu, inceptul mi s-a parut plin de metafore, si de-a lungul a cateva zile am gasit mai multe interpretari si tocmai din cauza asta  a ramas agatat de mine. 

Au fost versuri scrie de Tudor Gheorghe, au fost aproape 2 h in care Tudor Gheorghe a cantat cu patos, melodie dupa melodie, a povestit cu oamenii...asa ca la un pahar de vin cum ii place lui sa faca, a stiut sa isi conduca publicul pe drumul ales, sa reinvie o experienta pentru unii, sa deseneze un moment al istoriei pentru altii.

Si la final nu am putut decat sa ii dau dreptate...concertul asta nu mergea fara cateva acorduri grave sau ascutite, pertinente si dureroase cum numai dintr-o chitara electrica pot sa iasa..mi se pare genial ca omul acesta inoveaza la varsta pe care o are si se inconjoara de oameni tineri, cu idei, care il ajuta si pe el sa ramana tanar.

Sfarsitul unui spectacol sincer, asa cum este al lui Tudor Gheorghe, vine prea repede, nu se ajunge niciodata la prea plin, tocmai pentru ca  in urma sa ramana doar amintirea frumosului care a ajuns in tine si dorinta de a reveni...


Intregul concert:
Read More

marți, 21 decembrie 2010

Opernball

Niciun comentariu:


Stagiunea muzicala de iarna

Craciunul acesta aducea printre altele o adevarata euforie culturala caci aveam bilete la 2 spectacole diferite in decurs de 3 zile: "OperenBall "si "Degeaba".

Partea I

La OperenBall asteptarile mele au fost mult mai mari decat prestatia pe scena...
Spectacolul nu a avut poezie asa ca si eu voi nota cu liniuta:

Puncte slabe:
-a fost mai interesanta tinuta publicului asa cum defilau pe la garderoba( mult mai atent imbracati decat pentru un spectacol autohton, doamnele cu saluri si haine de blana, domnii cu palarie) decat programul. Astfel:
            - prima parte a fost slabuta rau
            - nu a existat comunicare deloc (cu exceptia inceputului si sfarsitului) intre dirijor si public. Daca nu erai cat de cat familiar cu muzica lui Strauss erai intr-o ceata de nedescris. Nu stiai ce se canta pe scena, din ce opereta face parte etc.
            - orchestra a fost mica, doar o particica din adevarata orchestra, amplasata pe mijlocul scenei, ca sa nu existe prea mult loc nici pentru balerini
            - doar 2 perechi de balerini, nu au putut acoperi tot specatcolul, care poate devenea mai captivant daca exista o reprezentarea scenica mai bogata.

Nu am fost singura care am fost dezamagita de ceea ce am vazut pe scena, cam asta se comenta peste tot pe scari cand coboram…
...Au avut ghinion probabil sa gaseasca o sala plina de melomani si nu de niste barbari inculti care sa se entuziasmeze din orice. In schimb publicul roman este “lingau”. Nu inteleg de ce sa aplaud in picioare o prestatie care nu merita...Doar pentru ca sunt austrieci? Nici pe departe (si vorba aia imi place foarte mult Austria). Se merita sa aplauzi in picioare la finalul unui specatcol cu adevarat exceptional, deosebit, dar nu la orice purpuriu.

Puncte forte:
-         in partea a doua si-au mai revenit ca program
-         spectacolul a fost atent structurat...se asteptau la bis, pe care l-au pregatit cu atentie, alegand sa nu incheie spectacolul cu Marsul lui Radetzky (siguri oarecum ca vor fi chemati din nou pe scena).

Marsul lui Radetzky a fost  singurul moment in care publicul a luat activ parte la spectacol, fiind o mare orchestra de aplauze, condusa empatic de dirijor.
Read More

luni, 20 decembrie 2010

Ocupatii inainte de Craciun-sau taierea porcului la romani.

2 comentarii:

Taiaerea porcului inainte de Craciun, e fara indoiala o preocupare cu multa vechime-clasica chiar in mediul rural.
Daca pe vremea in care oamenii nu plecasera la oras, porcul se taia undeva inainte de Craciun, dar toate bunatatile se pregateau intre Craciun si Anul nou, pe masura ce “la tara” au ramas doar”ai batrani” si copiii lucrau din greu “la Bucuresti”-cel putin la mine la tara, taierea porcului a fost devansata si comprimata mai ales, si se efectua cu un weekend inainte de Craciun.
Si cum in familie am avut sansa sa fiu primul copil, la 7 ani ma initiam in weekendul acela lung si rece, dedicat taierii porcului. De fapt partea cu cutitul, parlitul si toate cele, era rezervata eminamente barbatilor si cum nici alcoolul (care trebuia sa iti dea curaj si combustie interna) nu ma atragea (si cu atat mai mult nu gaseam ceva fun sa tin porcul de coada), fetele intrau in scena in momentul in care se deschidea la propriu porcul.
Iar inceputul era brutal si cuprindea in ecuatie un lighean de mate de curatat. Cum Mamaia avea o scarba clara si nu participa la proces, mama care era seful actiunii (dupa ce deprinsese si ea procedeul de la femeile din sat caci ca Bucuresti in apartament, bunica mea nu a taiat porcul) m-a transformat in ajutor.
Asa ca, purtand un sort mare,cu mamaia care livra apa calda,apuca-te si lucreaza prin ligheanul de mate calde inca, ce trebuiau prelucrate repejor....
In primii ani imi venea sa imi vars eu matele la cata mizerie iesea din ele (ca oricat tineai porcul nemancat cu 1-2 zile inainte, tot ramaneau deseuri). In iernile cu vreme caineasca (ploaie) le faceam in bucatarie si atunci era si mai trist. Macar, in aer liber, mirosurile se imprastiau si nu se acumulau intr-o gamela infecta. Treaba asta dura cam 2-3 ore si era mult usurata daca vremea era buna si lucrai afara. E adevarat ca mainile se inroseau de la ger si apa fierbinte, dar facea parte “din joc”.
Dupa care, incepeam sa aranjam carnea sa se raceasca, timp in care in bucatarie se pregatea “pomana porcului”. Primele dati imi era greu sa ma desprind de mirosul puternic de mate si sa mananc, dar dupa aceea m-am obisnuit, plus ca urma o zi lunga, ce se lungea pana tarziu in noapte.
Acum, din punctul nostru de vedere, ziua ideala era geroasa si uscata, pentru ca trebuia ca masa aceea de carne transata cat de cat sa se raceasca repede pentru etapele urmatoare: carnati, sarmale etc
Partea cu carnatii presupunea pentru tata sa dea carnea prin masina, iar pentru mama si pentru mine sa ne intoarcem sa curatam matele-sa le facem curate si subtiri.
Ati putea spune ca era o ocupatie fara sens, cand puteam sa cumparam mate de la magazin, gata aranjate.
E drept, dar aici intra in scena:
-traditia
-conservarea masei-adica se pierde cat mai putin
-gustul (din curtea proprie, hranit fara furaje)
Astfel ca povestea matelor dura pana tarziu...
Dupa care nu va imaginati ca treceam la partea draguta...de umplut carnatii...nu...de asta se ocupa tata, treceam doar prin pregatirea si gustarea carnii de carnati (eram singura care mestecam carne cruda, mama doar punea pe limba, eu chiar inghiteam, deci dadeam verdictul la piper, sare si alte condimente) si apoi reveneam...tot la mate...de data asta la cele mari, de toba si caltabos.
Venea astfel la rand “basica” pe care trebuia sa o frec cu malai si sa o fac mare si incapatoare.
Apoi ne bagam nasul in cazanul in care fierbeau la gramada carne si organe si ne apucam sa le facem bucatele mici pentru toba si apoi sa umplem matele cele mari....Toba e o chestie care imi place foarte mult, dar doar cea facuta de mine, cu carne slaba si fara pic de grasime...
Cam pe acum e deja ora 8 dar ne asteapta o noapte lunga caci sunt de fiert tobele,de umplut caltabosul si cel mai migalos de umplut sarmalele...Cu toate ca frunzele sunt facute de la Bucuresti, tot e migalos sa infasori 2 oale de sarmale...Pe la ora 1 noaptea stingem in final focul la caltabos, lasam tobele sa bolboroseasca in voie pe soba inca incinsa si in final somn. In mod cert aveam sa constat peste ani ca desi nu sunt deloc buna la gatit mancare, porcul il organizez exemplar J...Plus ca dupa ce te obisnuiesti cu munca cea de jos (spalat mate) si treci peste starea de neplacut, realizand ca e doar o activitate utila si necesara poti chiar sa faci senzatie...Astfel, in primul an in care l-am cunoscut pe Radu, parintii lui au taiat porcul (se suprapunea peste primul an in care noi nu mai taiam porcul) si am fost sa ii ajutam (mai mult de gura mea cred, ca sa nu imi pierd mana).
Si ajunsi in fata faptului implinit, eu de-abia asteptam, sa il puna pe butuci ca sa imi exercit “skillurile”. Aveam niste mici retineri privind descurcatul matelor, caci la asta nu prea exersasem dar la spalat si curatat stateam bine pentru cineva de la oras...De la Maria, am invatat si trucuri noi iar indeletniciri precum curatatul usturoiului erau chiar plictisitoare fata de interactivitatea pregatirilor...
Dar sa revenim la porcul nostru...duminica dupa ziua cea mai lunga, ne apucam sa aranjam si sa transam carnea, sa serparam grasimea de topit pentru sapun, de carnea buna si de bucatile pentru piftie. Tata cu toporisca, eu si cu mama cu niste cutite bine ascutite.
Iar apoi urcam totul in masina si porneam cu porcul transat in portbagajul batranicii noastre care a ajuns la Remat si in care, in ultimii ani si vara si iarna, mergea caldura...spre casa. Tata obosit, noi la fel, masinuta si ea, ne taram cu grija cu cauciucurile de vara, pe autostrada, de multe ori cam inghetata, spre casa
Read More

miercuri, 15 decembrie 2010

My beautiful Dacia-sau cum suntem romani din cap pana in picioare

Niciun comentariu:

Sunt cateva secvente geniale in filmul acesta:
-gratarul
-Dacia in Europa
-taiatul procului
-Dacia ca dric

Merita, pentru ca surpinde atat de bine romanismul...

Trailer:
Read More

luni, 13 decembrie 2010

Despre educatie

Niciun comentariu:
Read More

joi, 2 decembrie 2010

Iarna

Niciun comentariu:
Read More

miercuri, 1 decembrie 2010

Toate trec

Un comentariu:
1 decembrie....

Am ales sa pun aici 3 filme cu chestii mai mult sau mai putin patriotice...de ce? pentru ca prima imi aminteste de serbarile pentru care repetam la greu cu corul in generala, iar celelalte 2, pentru ca m-au impresionat daruirea cu care oamenii canta si promoveaza romanismul...pe care eu nu il simt, si de care m-as elibera instant, fara sa ma uit in urma, fara sa am regrete. Sunt valori de care sunt atasata aici, insa nu as muri pentru ele, nici pentru istorie (asupra vericidatii careIa am indoieli etc) si cu atat mai putin pentru viitor.





Read More